Desene în acrilic pe pânză

„Vintilă Mihăescu, un spirit mereu neliniştit în căutarea frumosului şi armoniei, încearcă să surprindă în lucrările sale dialogul efemer care se stabileşte între dinamica mişcării corpului omenesc şi simbolistica animalieră sau obiectuală. Trupurile sale spiralate sunt mereu puse în pericol de imaginile unor animale ce abia aşteaptă să le devoreze, să le scoată din eternitate, transformându-le din adevărate cariatide în naturi moarte.  O întreagă recuzită de tip renascentist sau baroc este redistribuită într-un spaţiu modern în care semnul grafic este lăsat adeseori liber pentru a face legătura între elementele compo­ziţionale.”
Florin Rogneanu, Critic de artă şi Director al Muzeului de Artă Craiova (din textul publicat in revista „Scrisul Românesc“,  la expozitia de la Muzeul de Arta din Craiova, 2008)

„Desenele lui Vintilă Mihăescu, a căror linie ne trimite la tex­tura fastuoasă a tapiseriei, rescriu, din perspectiva pre­zentului, un trecut ce s-a dis­tilat în esenţe. Intuiţia şi talentul par a fi doar slujitori ai minții artistului în căutarea sensurilor ascunse, propunându-ne cifrurile sale, acele semne, metafore sau echivalenţele picturale ale unei abordări structurale a figurativului ce-şi iese din matca obişnuită spre a de­veni simbol.
Dar orice creează – şi o pro­bă concludentă ne-o pot oferi inspiratele sale desene – poartă un germene secret: virtualitatea încifrată a mo­numentalului, vorbind despre vocaţia sa primordială. Pare că ar­tistul şi-a conceput operele având în minte şi în suflet vaste spaţii însetate de artă şi apoi, silit de neştiute cau­ze, le-a condensat în doar cuprinsul unui desen, aşteptând maliţios ca publicul să facă experienţa inversă – proiect al unui desen pe spa­ţiul virtual al unui perete monumental, cu toate subti­lele adăugiri pe care însuşi artistul ni le sugerează atunci cind reia, la scară mă­rită, elemente ale creaţiei sale.”
Leon Talpă, scriitor (text din Catalogul expoziției personale de la Galeria “Cǎminul Artei” 2000)